Octavian Paler – Viata pe un peron
“Am un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele 10 porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma convinga s-o urmez. Iata-le cum suna: 
1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exsita doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
7. Nu pune in aceasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa se apere singur.
8. Doar gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singurateatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.”
Pentru ca nu am niciodata rabdare, pentru ca mereu vreau ca timpul sa treaca mai repede (de ce? nu stiu!), pentru ca de multe ori uit sa traiesc momentul gandindu-ma la viitor, pentru ca obisnuiesc sa numar in mod obsedant zilele, am postat acest decalog scris de Octavian Paler in Viata pe un peron sa-mi aminteasca ceea ce uit mereu: ca fiecare clipa este importanta!
superb!