Eat, Pray, Love sau pe romaneste Mananca, Roaga-te, Iubeste de Elizabeth Gilbert. Daca as fi vazut copertile acestei carti intr-o librarie, nu m-ar fi convins sa o cumpar. Memoriile, jurnalele nu sunt tocmai preferatele mele. Dar daca o carte ajunge in mainile mele, nu ratez ocazia de a-i acorda totusi o sansa. 
Trecand acum peste toata povestea cu bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, cartea este interesanta.
Autoarea isi prezinta propria poveste, descrie un intinerar si reda destinul unui personaj care gaseste curajul de a lua totul de la inceput: la varsta de 30 de ani pune capat unei casatorii nefericite, urmand a trece printr-un proces de divort infernal. Dupa ce “incheie actele” cu “fosta viata” porneste in cautarea fericirii. Merge in Italia unde are grija de corpul sau pe care il rasfata cu cele mai deosebite mancaruri. Apoi merge in India unde ia contact cu spiritualitatea, invata sa se roage si sa creada. Iar la sfarsit, ajungand in Indonezia, conoaste adevarata iubire.
Autoarea transmite intr-un stil original ideea conform careia fericirea este strans legata de echilibru, armonia cu tine insuti si de liniste.
Odata ce stii sa ai grija de corpul tau, de sufletul tau, esti pregatit sa iubesti.
Cartea nu ofera un exemplu ci incerca sa explice ca fericirea se castiga, ca este un trofeu pentru care trebuie sa lupti.
Trecand peste stilul dulceag, pe gustul gospodinelor care il idolatrizeaza pe Coehlo, cartea descrie o frantura de optimism. Daca te regasesti in ea si daca stilul te prinde ajungi sa plangi, sa razi, sa speri si sa iubesti o data cu personajul.
Ca doar de asta este bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, nu?!
Am citit-o si eu pe Liz. Asa cum ai spus si tu cartea este putin dulceaga. Nu vreau sa intru in polemici cu restul lumii care a format o noua secta din “Mananca, Roaga-te, Iubeste”. Este o carte sensibila, asa cum este si autoare si merita citita. Ideile sunt frumoase si interesante, desi stiute, sunt redate intr-un stil original, cu sensibilitate si ironie.
Am citit si eu cartea. Mie mi s-a parut extraordinara. Autoarea ne aminteste ca niciodata nu e tarziu sa repari ceea ce nu merge in viata ta. Modul in care este scrisa este minunat si original. Este o carte pe care o voi reciti de cate ori voi simti nevoia. Este pur si simplu extraordinara!
Oare de unde ai cărticia aceasta??? sunt tare curioasă…
A da! si ca un PS: cartea mi-a dat-o Diana! :* :*
De fapt, asa ti-am descoperit gradina: cautam ceva legat de Liz. Citesc acum cartea asta si o sorb, si ma soarbe… Seman in multe cu Liz, asa cum poate multe femei au gasit ca seamana. In multe din scrisele ei am gasit aceleasi raspunsuri, in altele ea mi le da acum, frumos de tot…
Si mi e mi-a recomandat-o o prietena. Si ea, prietena, un dar primit in acest an, ca si cartea asta, ca si multe altele.
Imi place gradina ta, o sa mai trec pe aici, alegand sa stau un pic sau un pic mai mult…
Mie mi-a plăcut tare mult cartea. Nu am găsit-o dulceagă ci mai degrabă dură. Un om disperat după fericire își acordă o șansă care putea să nu-i iasă, a fost o intâmplare că i-a ieșit.
Nu experința trăită de ea a fost cea mi-a plăcut ci ideea că mi se poate întâmpla chiar mie și nu cred că aș avea resursele ei să colind lumea regăsindu-mă. Atunci eu cum aș proceda?
Îmi pare rău dar nu-i carte pentru gospodine, ele nu ar înțelege-o pe Liz și nu e nici pentru cei care îl preferă pe Coelho căci nu are atâtea clișee. E o carte relaxantă dar nu mediocră (chiar dacă așa cum ai intuit coperta pare de Cosmo)