Pescarusul Jonathan Livingstone

“Priveste cu gandul, descopera ceea ce stii deja si vei vedea cum trebuie sa zbori”

Pescarusul Jonathan Livingstone de Richard Bach.
O fascinanta naratiune pentru cei care iubesc povestile.
Povestea pescarusului, care a avut curajul sa fie altfel decat stolul sau, este o alegorie despre cautarea perfectiunii, depasirea limitelor, spargerea granitelor, puterea de creatie, puterea liberatatii si bucuria reusitei. Este poveste individuala a unui pescarusu ca metafora a vietii omenesti. Asa cum spune si autorul, este vorba despre “Adevaratul pescarus JONATHAN care traieste in noi toti”.
Daca pentru pentru cei mai multi dintre pescarusi “nu zborul conteaza ci hrana”, Jhonatan si-a depasit conditia prin zborul sau.
“De ce Jonathan, de ce? il intreba mama lui. De ce iti vine atat de greu sa fii la fel cu ceilalti din stol?” In esenta desprea asta este vorba – imposibilitatea de a fii la fel ca ceilalti atat timp cat tu simti diferit si vezi viata altfel.

Povestea este centrata pe ideea de liberate – “cel mai greu pe lume este sa convingi o pasare ca e libera si ca cu putin efort si-o poate dovedi si siesi”. Aceasta parabola ne arata ca omul este la fel de liber ca si pescarusul Jonathan sa caute zborul perfect, sa incerce sa fie ceea ce simte ca este, sa inlature tot ceea ce il poate limita, sa spuna NU atunci cand se loveste de prejudecatile celorlati. Pentru ca lupta pentru idealurile noastre este “numai un pas in directia exprimarii adevaratei noastre naturi”.

Mai presus de toate, aceasta extraordinara poveste ne aminteste ca “zborul înseamnă mult mai mult decât să dai din aripi de colo colo! Asta poate să facă si un … tantar!!”

noul trend in lumea animalelor: catelul punk!

Ce se intampla atunci cand sora mea este acasa iar eu nu sunt:

Planeta nu este doar a oamenilor!

Aceste fotografii, facute in Ucraina, au facut inconjurul lumii. Surprind ultimele clipe din viata unei pasari si drama partenerului sau dupa ce aceasta moare.

Aici isi da seama ca partenera lui nu mai poate sa zboare.

Incearca sa o protejeze, ii aduce de mancare… incerca sa o miste…

Incearca sa o aduca la viata prin strigatul sau…

degeaba… cand vede ca totul este inutil, ramane tacut langa vietatea lipsita de viata

In fata unor asemenea imagini ramai mut; iti dai seama ca animale si pasarile iubesc mai sincer si mai dezinteresat decat noi, oamenii. Lor nu le pasa daca ai banii sau nu, daca esti destept sau nu, ce masina ai in garaj sau ce valoare are contul din banca… tot ce le intereseaza este afectiunea… ori a partenerului (cum se vede in fotografiile de mai sus) ori a omului – in cazul animalelor de casa… daca nu am fi asa orbi, orgoliosi, daca le-am oferi animalelelor putin din timpul nostru, am descoperi lucruri surprinzatoare… ca acum.

Freddie Mercury&Michael Jackson-More To Life Than This

“Eat, Pray, Love” cu Elizabeth Gilbert

Eat, Pray, Love sau pe romaneste Mananca, Roaga-te, Iubeste de Elizabeth Gilbert. Daca as fi vazut copertile acestei carti intr-o librarie, nu m-ar fi convins sa o cumpar. Memoriile, jurnalele nu sunt tocmai preferatele mele. Dar daca o carte ajunge in mainile mele, nu ratez ocazia de a-i acorda totusi o sansa.

Trecand acum peste toata povestea cu bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, cartea este interesanta.
Autoarea isi prezinta propria poveste, descrie un intinerar si reda destinul unui personaj care gaseste curajul de a lua totul de la inceput: la varsta de 30 de ani pune capat unei casatorii nefericite, urmand a trece printr-un proces de divort infernal. Dupa ce “incheie actele” cu “fosta viata” porneste in cautarea fericirii. Merge in Italia unde are grija de corpul sau pe care il rasfata cu cele mai deosebite mancaruri. Apoi merge in India unde ia contact cu spiritualitatea, invata sa se roage si sa creada. Iar la sfarsit, ajungand in Indonezia, conoaste adevarata iubire.

Autoarea transmite intr-un stil original ideea conform careia fericirea este strans legata de echilibru, armonia cu tine insuti si de liniste.
Odata ce stii sa ai grija de corpul tau, de sufletul tau, esti pregatit sa iubesti.
Cartea nu ofera un exemplu ci incerca sa explice ca fericirea se castiga, ca este un trofeu pentru care trebuie sa lupti.

Trecand peste stilul dulceag, pe gustul gospodinelor care il idolatrizeaza pe Coehlo, cartea descrie o frantura de optimism. Daca te regasesti in ea si daca stilul te prinde ajungi sa plangi, sa razi, sa speri si sa iubesti o data cu personajul.
Ca doar de asta este bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, nu?!

bye-bye, putine “esecuri” si multe “succesuri”!

Ziarele si televiziunile dezvaluie in fiecare zi, zeci de cazuri de coruptie, mita, evaziune. In fiecare moment al vietii suntem publicul unui spectacol care nu mai reprezinta o noutate, ci o obisnuita.
Nu mai surprinde pe nimeni ca Parlamentul este populat numai de incompetenti. Nu mai surpinde pe nimeni ca demnitarii nostrii, una spun in campanii si alta fac dupa. Am ajuns la stadiul de a lua un credit de 20 de miliarde de euro, o suma pur si simplu fabuloasa (care ar fi suficicenta pentru a pune bazele unei noi tari) si care nu va merge nici in infrastructura, nici in salarii, nici in educatie, nici in sanatate… ci in banci!
Am atins punctul in care, fara un strop de jena fata de contribuabilul de rand care le platateste viata de lux, mai marii tarii ni se adreseaza cu apelativele “DERBEDEUL DRACULUI”, “GAOZAR”, “TIGANCA IMPUTINTA”. Asta se intampla cand ne permitem sa ii intrebam DE CE?.

Si pentru ca m-am saturat sa incerc sa inteleg anormalitatile de aici, pentru ca am obosit sa analizez “Coalitia – furam pentru Romania”, pentru ca nu mai pot sa ii ascult pe acesti mincinosi notorii care se plimba si pe banii mei de la Guvern la Parlament, via Cotroceni, pentru ca refuz sa fiu reprezentata in Europa de caricatura EBA si de maimutoiul Becali, va spun LA REVEDERE!

Nu mai vreau sa imi distrug neuronii incercand sa aleg din 4 in 4 ani dintre aceiasi indivizi, pe care ii stiu – sunt tot aia care au furat, care au mintit si care care vor urma sa conduca tara cu incompetenta si nerusinare. Nu ma mai pot preface ca totul e OK, pentru ca nu e si nici nu va fi. Plec… nu numai de la Facultatea pe care tocmai am absolvit-o, nu numai de la job-ul pe care l-am indragit, nu numai din Bucuresti. PLEC din Romania!
Prin urmare… la revedere, multe “succesuri” si putine “esecuri” va doresc!

Poftiti in comisia de cultura!

Indiferent dacă este criză sau nu, multitudinea problemelor culturii româneşti rămâne pe ultimul loc în agenda guvernanţilor, deputaţilor, senatorilor şi a demnitarilor noştrii. La această concluzie am ajuns după ce am încercat să discut cu mai mulţi membri ai Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor pe tema dificultăţilor cu care se confruntă artele plastice, teatrul şi cinematografia în special în această perioadă de criză. continuarea aici

Romania absurdului si Codul Penal

Eu nu mai inteleg nimic din tara asta.
A fost o mare zarva cu schimbrea Codului Penal. Au vrut sa-l clarifice, sa-l faca mai accesibil. Si atat de mult l-au clarificat incat acum e complet absurd.
Desi suna absolut idiot, desi e greu de crezut ca doar atat au putut concepe demnitarii nostri, e adevarat: legea spune ca tu, in propria ta casa, nu ai dreptul la legitima aparare decat in fuctie de ceas.
“Se prezumă a fi în legitimă apărare, (…), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, fără drept, în timpul nopţii, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace” spune legea.
De aici rezulta ca daca intra un hot la tine in casa, ziua, ar trebui sa-l inviti la o cafea sau daca nu-i face bine cofeina, sa-l servesti cu un ceai de tei.

In acest context e greu de crezut ca ar mai exista un strop de competenta, dar da, au fost creiere care au sesizat ca acesta prevedere a aberanta. Si au completat textul: legitima aparare se prezuma nu numai in timpul noptii ci si dimineata si seara. Genial!!!

Deci acum e clar. Daca intra unul peste tine in timpul noptii, diminetii sau seara ai dreptul la legitima aparare. Daca intra ziua, NU!!!
Dar desi totul este evident, sunt unii care pricep mai greu. Si intreb si eu: daca vine un stimat hot peste mine la ora 11,45? Cum sa-l tratez? Ceai, cafea, formez 112, sau iau in considerare faptul ca poate are intentii bune, desi mi-a spart usa? Poate vrea sa imprumute “Viata pe un peron” sau “Filosofia Antica”, nu?

Milionar, milionar… dar Oscarul e Oscar!

Lovitura pe care Vagabondul Milionar a dat-o in noaptea Oscarurilor a fost o lovitura si pentru mine. Eram convinsa ca Oscarul pentru cel mai bun film va ajunge in mainile ciudatului Benjamin Button; strania poveste mi-a atins coarda sensibila la modul “cel mai, cel mai”, motiv pentru care am si pariat pe B.B. Dar in mod evident am pierdut iar povestea lui Button a fost marele perdant, principala victima a Oscarurilor (pararea mea!) Ar fi meritat cel putin premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat, daca nu pentru cel mai bun film. Vagabondul insa, a luat tot… e in natura lui – ii dai un premiu iar el pleaca cu cat poate duce: si Oscarul pentru cel mai bun film, si pentru cea mai buna imagine, si pentru cel mai bun montaj, si pentru cea mai buna coloana sonora, cea mai buna tema muzicala si pentru cel mai bun mixaj de sunet.
Nu ma intelegeti gresit. Am vazut filmul – e minunat. Insa Academia a exagerat. Prea mult pentru aventura milionarului vagabond si prea putin pentru strania, sensibila, vibranta Poveste!

Si astfel ma consolez cu locul 7 si cu premiul de la pantacruel.

“Cam tarfa, Constitutia asta”

Presedintele Basescu viseaza incrucisat la schimbare Constitutiei – el vrea printre altele o republica semiprezidentiala si puteri cat mai mari pentru seful statului.
In aceste conditii, schimbare Constitutiei a fost pricipala tema pe la diverse dezbateri. In urma cu cateva zile, Renate Weber, europarlamentar PNL, declarandu-se pentru schimbare, spunea ca, in 1991 si 2003, cand legea fundamentala a intrat in vigoare, Constitutia a fost alcatuita cu “dedicatie”. Pentru cine? Pentru Ion Iliescu si pentru Adrian Nastase, spunea ea uitandu-se in ochii celor doi, participantii de asemnea la intrunire. Concluzia ar fi urmatoarea: daca pana acum Constitutia a servit intereselor lui Iliescu si Nastase, a venit momentul ca de Constitutie sa profite si presedintele Basescu… nu am vrea ca seful statului sa dezvolte un posibil complex de inferioritate, mai ales ca in toamna avem alegeri prezidentiala.

Aceste discutii mi-au amintit de un editorial exceptional scris de Tudor Octavian, Cam tarfa, Constitutia asta:

Ca toate fetitele crescute de un tata batran si facute fara o mama, fara caldura unei familii, Constitutia a deprins de mica numai obiceiuri rele.
La drept vorbind, parintele Constitutiei nu prea a avut vreme de biata copila. stiti doar cum sunt unii barbati, cred ca-i destul sa aduci pe lume un suflet, fiindca se gaseste intotdeauna cineva cu inima larga care sa-l indrume pe un drum drept in viata. Parintele Constitutiei era tot timpul ba la Parlament, unde putea sa-si satisfaca, fara sa-l coste nimic, toate poftele si perversiunile siluind legi, pipaind ordonante si aranjand randevuuri pidosnice cu barbati la fel de viciosi de la alte partide, ba prin tribunale, unde se vindea cu totul pe bani multi.

De Constitutia s-a ocupat mai mult unul, nea Nelu, de felul lui om sarac si cinstit, dar care, neavand copii, n-avea cum sa stie ca-n pieptul unei fetiscane, oricat de inocenta poate sa para aceasta, bate o inima fierbinte si pofticioasa de femeie.

Cativa ani, cat a scos-o nea Nelu prin lume ca sa se faleasca si el ca-i frumoasa si sa spuna oamenii “Ba, ce noroc chior pe Constitutia asta!”, dracoasa s-a tinut de fecioara. Ca era cu adevarat fata mare sau ca gresise de nubila cu vreunul din vanatorii de zestre care se dadeau pe langa zambaretul de nea Nelu nu se putea sti. Se vorbea insa ca si nea Nelu o abuzase binisor vreo doi ani. Dar cum parerile erau impartite, in sensul ca asa-i trebuia Constitutiei, daca umbla cam despuiata si le facea zambre la toti, parerile celor care o socoteau fata mediului in care crescuse nu prea contau.