Spania este una dintre cele mai bogate ţări din lume dacă luăm în calcul valoarea capitalului uman care a fost atras aici odată cu imigraţia masivă din ultimii ani. De asemenea, foarte mulţi străini care au ajuns în Spania au descoperit că aici pot avea condiţiile la care au visat ca să atingă performanţe în toate domeniile. În ceea ce priveşte competiţia sportivă, autorităţile spaniole ştiu că trebuie să ofere toate facilităţile viitorilor sportivi.
De aceea, nu este de mirare că în urmă cu un an şi ceva, Guvernul Spaniei a acordat prin decret excepţional cetăţenia spaniolă unei tinere românce de 11 ani, care se stabilise în Spania cu doi ani înainte şi care se dovedise a fi un mare talent la gimnastică. Tânăra sportivă, despre care se spune deja că va fi o nouă Nadia Comăneci, se antrenează acum în Pozuelo de Alarcon şi la vârsta ei a câştigat aproape toate competiţiile. Cu siguranţă, peste câţiva ani o vom vedea în lotul olimpic al Spaniei la gimnastică, aşa cum vedem acum în poarta selecţionatei de handbal a Spaniei, tot o româncă. Chiar dacă s-ar putea spune că primeşte asemenea talente “pe tavă”, Spania a înţeles cu adevărat că sportul este una dintre cele mai rentabile investiţii în tânăra generaţie.
De aceea, dacă în România elevii au un orizont mărginit în ceea ce privește activitățile extrașcolare, copiii români ajunși în Spania se pot bucura de o ofertă vastă și o calitate net superioară atât a programelor de studiu, cât și a celor sportive.
Do you know what’s worth fighting for
When it’s not worth dying for?
Does it take you breath away
And you feel yourself suffocating?
Does the pain weight out the pride?
And you look for a place to hide?
Does someone break your heart inside?
You’re in ruins
Noua isterie mondiala este legata de colectia Twilight scrisa de Stephenie Meyer.
Pretutindeni, oriunde merg, cu oricine vorbesc dau peste aceasi poveste dintre Edward si Bella – in metrou se citeste Crepusculo (85 milioane de carti vandute in 2008) , in autobuz la fel, in afisele de pe autostrada nu vad decat aceiasi actori din filmul cu pricina – asa cum bine stiti au aparut si primele doua filme (din cele patru) dupa acest roman. Impresionata fiind de toata aceasta tevatura cu “povesta secolului” dintre un vampir si o adolescenta, mi-am spus ca trebuie sa citesc si eu acest roman inainte sa vad filmul. Mare greseala! Creierul meu nu a rezistat decat pentru primul volum si asta cu eforturi incredibile. Mi s-a parut exagerat de plictisitor. Acest roman consuma mult prea multa hartie (peste 2000 de pagini) pentru povestea pe care o evoca. In afara de faptul ca este plina de clisee, povestea dintre cei doi nu aduce nimic spectaculos fata de celelalte povesti de dragoste dintre doi indivizi ce provin din lumi diferite. Romanul este lipsit de aceea profunzime pe care te astepti sa o intalnesti intr-o “carte a secolului”, personajele au o caracterizare foarte slab realizata, replicile mult prea comune. Pe multi i-a impresionat si i-a transformat in fani inraiti. Pe mine m-a dezamagit complet. Am inteles ce anume a facut ca aceasta colectie sa fie numita de unii “cartea secolului” – ACCESIBILITATEA! Este de o simplitate, de o banalitate izbitoare! Singurul aspect interesant ar putea fi considerat modul in care cei doi lupta sa distruga o bariera care ii separa si cum reusesc sa traiasca o iubire imposibila. Dar nici acest aspect nu este unul original!
Exista atat de multe carti de o profunzime de exceptie, cu un substrat care nu te va lasa sa dormi multe nopti dupa ce le-ai citit, despre care poti sa discuti luni intregi si care nu au provocat isterii in masa precum acest roman. Inca sunt contrariata sa vad ce trivialitati ajung best-seller.
Am trecut peste socul pe care l-am suferit in urma parcurgerii primului volum si mi-am impus sa vad si filmul – partea 1. Asteptarile mele s-au concretizat in realitate – filmul mai simplist, mai neatragator, mai plictisitor decat cartea. Facand abstractie de cei doi actori, Robert Pattinson si Kristen Stewart, carismatici si talentati, filmul a excelat prin banalitate. A fost a doua sansa si ultima! IMDB ma confirma!
pentru ca a fost colegul meu, pentru ca are o voce minunata, pentru ca este un om deosebit… si mai ales pentru ca vine Craciunul. Let it snow – enjoy it!
Intr-un mod obsedant, iritant si teribil de enervant, de fiecare data, indiferent cu cine vorbesc, ma lovesc de aceeasi intrebare la care am obosit sa raspund: De ce ai ales sa pleci din Romania?
Daca raspunsul nu este evident si necesita explicatii voi mai incerca un ultim argument. Trecand acum peste starea deplorabila in care se afla Romania in prezent (nu mai vreau sa vorbesc despre asta, am obosit), eu mereu am fost genul de om care sa vrea mai mult, cu noi perspective si idealuri, care sa spere si sa viseze. Totdeauna mi-am cunoscut prioritatile, am stiut ce vreau sa obtin de la viata, niciodata nu am obosit sa lupt, iar ideea unui nou inceput m-a atras mai mult decat orice. Totdeauna am stiut foarte clar ce am de facut si am avut mereu curajul sa spun NU atunci cand ceva nu a mers. Niciodata nu m-am plafonat si nu m-am limitat la ceea ce mi s-a oferit. Atunci cand am simtit ca ceva nu este exact asa cum vreau eu, am incercat sa schimb. Pentru ca eu NU voi accepta niciodata sa traiesc o viata pe care sa nu o iubesc, in care sa nu ma regasesc in fiecare secunda, care sa nu imi ceara sa imi depasesc limitele mereu si mereu.
Pentru ca ceea ce ma defineste mai multe decat orice sunt visele, sperantele, idealurile, dorinta de a fi mereu mai buna, de a cunoaste cat mai bine lumea…
Acestea sunt motivele pentru care ales sa iau contact cu o lume diferita fata de realitatea din Romania, cu o cultura diferita, cu un sistem cu totul altfel, cu oamenii cu totul straini de cei de acasa… De la distanta, comparand lucrurile, le vezi intr-un mod mai realist, iar eu vreau sa cunosc si sa percep lucrurile asa cum sunt… pentru job-ul meu, pentru mine, pentru a reusi sa aleg corect locul in care vreau sa raman.
Acest post sper sa reprezinte ultimul raspuns la intrebarea DE CE AM ALES sa studiez intr-o alta tara, DE CE am ales sa plec din Romania.
PS- nu am mai scris de foarte mult timp, insa pormit sa revin cu fotografii si povestiri imediat ce voi avea timp. Spaniola, vorbita corect gramatical, este mult mai grea decat credeam eu… iar asta mi-a ocupat pana acum tot timpul.
“Priveste cu gandul, descopera ceea ce stii deja si vei vedea cum trebuie sa zbori”
Pescarusul Jonathan Livingstone de Richard Bach.
O fascinanta naratiune pentru cei care iubesc povestile.
Povestea pescarusului, care a avut curajul sa fie altfel decat stolul sau, este o alegorie despre cautarea perfectiunii, depasirea limitelor, spargerea granitelor, puterea de creatie, puterea liberatatii si bucuria reusitei. Este poveste individuala a unui pescarus ca metafora a vietii omenesti. Asa cum spune si autorul, este vorba despre “Adevaratul pescarus JONATHAN care traieste in noi toti”.
Daca pentru pentru cei mai multi dintre pescarusi “nu zborul conteaza ci hrana”, Jhonatan si-a depasit conditia prin zborul sau.
“De ce Jonathan, de ce? il intreba mama lui. De ce iti vine atat de greu sa fii la fel cu ceilalti din stol?” In esenta desprea asta este vorba – imposibilitatea de a fii la fel ca ceilalti atat timp cat tu simti diferit si vezi viata altfel.
Povestea este centrata pe ideea de libertate – “cel mai greu pe lume este sa convingi o pasare ca e libera si ca cu putin efort si-o poate dovedi si siesi”. Aceasta parabola ne arata ca omul este la fel de liber ca si pescarusul Jonathan sa caute zborul perfect, sa incerce sa fie ceea ce simte ca este, sa inlature tot ceea ce il poate limita, sa spuna NU atunci cand se loveste de prejudecatile celorlati. Pentru ca lupta pentru idealurile noastre este “numai un pas in directia exprimarii adevaratei noastre naturi”.
Mai presus de toate, aceasta extraordinara poveste ne aminteste ca “zborul înseamnă mult mai mult decât să dai din aripi de colo colo! Asta poate să facă si un … tantar!!”
Aceste fotografii, facute in Ucraina, au facut inconjurul lumii. Surprind ultimele clipe din viata unei pasari si drama partenerului sau dupa ce aceasta moare.
Aici isi da seama ca partenera lui nu mai poate sa zboare.
Incearca sa o protejeze, ii aduce de mancare… incerca sa o miste…
Incearca sa o aduca la viata prin strigatul sau…
degeaba… cand vede ca totul este inutil, ramane tacut langa vietatea lipsita de viata
In fata unor asemenea imagini ramai mut; iti dai seama ca animale si pasarile iubesc mai sincer si mai dezinteresat decat noi, oamenii. Lor nu le pasa daca ai banii sau nu, daca esti destept sau nu, ce masina ai in garaj sau ce valoare are contul din banca… tot ce le intereseaza este afectiunea… ori a partenerului (cum se vede in fotografiile de mai sus) ori a omului – in cazul animalelor de casa… daca nu am fi asa orbi, orgoliosi, daca le-am oferi animalelelor putin din timpul nostru, am descoperi lucruri surprinzatoare… ca acum.
Eat, Pray, Love sau pe romaneste Mananca, Roaga-te, Iubeste de Elizabeth Gilbert. Daca as fi vazut copertile acestei carti intr-o librarie, nu m-ar fi convins sa o cumpar. Memoriile, jurnalele nu sunt tocmai preferatele mele. Dar daca o carte ajunge in mainile mele, nu ratez ocazia de a-i acorda totusi o sansa.
Trecand acum peste toata povestea cu bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, cartea este interesanta.
Autoarea isi prezinta propria poveste, descrie un intinerar si reda destinul unui personaj care gaseste curajul de a lua totul de la inceput: la varsta de 30 de ani pune capat unei casatorii nefericite, urmand a trece printr-un proces de divort infernal. Dupa ce “incheie actele” cu “fosta viata” porneste in cautarea fericirii. Merge in Italia unde are grija de corpul sau pe care il rasfata cu cele mai deosebite mancaruri. Apoi merge in India unde ia contact cu spiritualitatea, invata sa se roage si sa creada. Iar la sfarsit, ajungand in Indonezia, conoaste adevarata iubire.
Autoarea transmite intr-un stil original ideea conform careia fericirea este strans legata de echilibru, armonia cu tine insuti si de liniste.
Odata ce stii sa ai grija de corpul tau, de sufletul tau, esti pregatit sa iubesti.
Cartea nu ofera un exemplu ci incerca sa explice ca fericirea se castiga, ca este un trofeu pentru care trebuie sa lupti.
Trecand peste stilul dulceag, pe gustul gospodinelor care il idolatrizeaza pe Coehlo, cartea descrie o frantura de optimism. Daca te regasesti in ea si daca stilul te prinde ajungi sa plangi, sa razi, sa speri si sa iubesti o data cu personajul.
Ca doar de asta este bestseller si proiect de film cu Julia Roberts, nu?!
